Mereu am crezut că Milano este unul dintre oraşele pe care nu le poţi vizita repede. O zi însa a fost de ajuns să îmi bifez toate obiectivele. Domul, Scala, via Monte Napoleone, Castello Sforzesco şi..îmi pare rău că lista nu a fost mai lunga. E un oraş a cărui farmec l-am descoperit mai mult în detalii şi mai puţin în atracţiile majore.
Piazza del Duomo
Totuşi, încep să înteleg de ce italienii sunt atât de iritaţi de imigranti. Străzile erau pline de ei şi din doi în doi metri era câte unul care îţi îndesa tufa de trandafiri în nas. Trotoarele erau ocupate 80% de cearceafuri întinse cu poşete “de firmă” iar poliţia era depăsita cu mult fizic şi …psihic. Nu ştiu câţi dintre noi ar putea suporta asta zilnic.
Daca treci totuşi peste aspectul ăsta, Milano este un oraş încântător şi e departe de ceea ce mă asteptam să fie. Cu siguranţă m-aş putea pierde o zi întreagă numai pe una dintre străzile lui sau numărând cifre în faţa unei vitrine.
Via Monte Napoleone - Cartier
Tip: E complicat să ajungi în Milano cu maşina dar sunt destule parcări la periferie. De la parcarea din Molino Dorino până în piaţa domului e linie de metrou directă iar parcarea pentru 8 ore costa 1,6 euro.
Mihai
January 7, 2012 at 1:17 pm
Cei mai stresanti sunt cei care vor sa-ti dea porumb sau grau pentru porumbei. Nu poti sa faci 2 poze fara sa vina unu sa-ncerce sa-ti vanda asa ceva. Si sa nu uit de bratarile sinistre pe care ti le ofera grupurile de africani
Manu
January 7, 2012 at 1:23 pm
Hmm.. i-am ratat pe cei cu porumbul şi brăţările. Cred ca au program numai vara.